Suflet de nimic

SoullessMainTitleAstazi am fost martora unei intamplari nu foarte placute, din punctul meu de vedere. Veneam de la munca, eram in tramvai cu o prietena si vorbeam de alea noastre si radeam. Cand am ajuns la Razoare, dupa statie, tramvaiul a oprit inainte de intersectie ca avea rosu (sau cum se numeste la ei, in termeni tramvaieni). A aparut un nene care i-a facut semn conducatorului sa ii deschida usa sa urce si el, chiar daca nu era in statie. S-au deschis usile si din rasul nostru uitandu-ma spre usa l-am vazut pe nenea cum a urcat 2 cari si apoi s-a dus pe spate direct, a cazut pe trotuarul ingust de ciment dintre tramvai si gardul care inconjoara constructiile de la noua linie de metrou. S-a auzit un zgomot cum s-a prabusit si instinctul meu a fost sa ma ridic si sa imi intorc privirea spre conducator. Ma asteptam ingrozita si nerabdatoare sa isi ridice fundul tabacit de pe scaunul lui moale si confortabil si sa iasa  din camaruta lui sa il ridice pe nenea de jos. Dar, ca sa vezi ce “noutate”, nici macar nu a avut bunul simt sa deschida usa aia. In cateva fractiuni de secunda m-am gandit ca nenea de jos e barbat si ca macar unul din cei putini care eram in vagon se va duce sa il ridice, dar m-am gandit prost. Asa ca, eu barbata fiind, m-am ridicat, am fugit spre usa, am coborat si l-am ajutat pe nenea sa se ridice tot ametit si, recunosc, avea si ceva aroma de alcool. Cand am reusit sa il ridic, cu ajutorul lui, bineinteles, deja ala cu tramvaiul a dat sa plece si sa ma lase acolo. I-am batut in geam, degeaba. Am avut noroc de prietena mea ca s-a dus repede la el sa ii zica sa opreasca. Apoi l-am ajutat pe nenea sa se urce in tramvai si sa se aseze pe un scaun. Era drept ca se clatina, dar totusi, oricum ar fi, ce fel de suflet poti sa ai sa lasi un om in starea aia si sa treci pe langa el nepasator? Era imbracat bine omul, se vedea ca vine de la munca. Probabil a pierdut si el sirul paharelor, dar la naiba, nu e primul om. Era pe la vreo 40-50 de ani, dar se vedea ca nu e un alcoolist care nu stie altceva decat bautura. Stateam si ma gandeam dupa, ca ala din tramvai nu s-a gandit nici o secunda ca putea sa ii prinda picioarele intre rotile tramvaiului si sa i le taie in momentul in care a cazut si daca ramanea acolo intins pe jos inconstient. Ce fel de animal poti sa fii?!??!! A, imi cer scuze, pana si animalele sunt mai bune si mai atente decat noi oamenii. Ma uitam la nene cand mergeam spre casa ca avea o mare umflatura aproape de tampla cum a dat cu capul de gardul ala din spate. Se clatina mai mult cand a coborat din tramvai, dar sigur faptul ca a cazut pe spate si a dat cu capul in halul ala a contribuit la dezorientarea lui. Ma tot uitam la el si imi venea sa il intreb daca e bine si sa il duc la spital sau ceva de genul, dar l-am vazut ca se adunase putin cat am mers cu tramvaiul.

O experienta nu foarte placuta, zic eu, dar care m-a facut din nou sa imi intaresc ideea cum ca noi oamenii, suntem mai rai decat animalele si de multe ori nici macar nu meritam sa ne comparam cu animalele!

Fara Hugs&Kisses, nu merita momentul asta asa ceva!

(sursa foto)

EU iti dau ceva bun, TU vrei ceva rau

lovehate37Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand ma gandesc…Nu, nu sunt Creanga, da mereu mi-au placut aceste cuvinte puse unul langa altul. Nu prea au mare legatura cu ce vreau eu sa zic aici si acum, dar am vrut si eu sa fac o introducere mai altfel. Totusi, e vorba si de ceva la care ma gandesc, imi aduc aminte si adun acolo in cutiuta cu amintiri. Am stat de vorba cu un prieten si am ajuns, pentru a nu stiu cata oara, sa ma intreb de ce mereu vrem inversul la ceea ce ni se da? Mai mereu vrem fructul interzis, vrem ceea ce nu putem avea dar nu apreciem ce avem. Mereu vrem ce are celalalt si mereu nu vedem ce avem in fata nasului pentru ca ne uitam pe dealuri.

Cum in ultima perioada toata lumea are relatii, despre asta o sa vorbesc si eu. De ce daca el/ea din fata ta iti ofera ceva bun, tu vrei ceva rau? Sau invers? De fapt, invers sa zicem ca are o logica, dar in primul caz nu exista logica nici in propozitia pe care am scris-o eu! DA, am o problema cu oamenii care mereu vor inversul la ceea ce primesc. E drept ca uneori, cu totii facem asta. Si recunosc, ca si eu fac asta. Doar ca in general vreau binele in locul raului. Dar exista cazuri in care oamenii vor DOAR ceva care sa fie opusul a ceea ce li se ofera. Nu prea au o explicatie pentru care vor altceva, ci doar ca vor sa fie opusul.

Nu prea mai exista cale de mijloc. Ma uit in jur, la parintii nostri, unii dintre ei, despre care mai stiu si eu cate ceva. Nu vor sa renunte la ideile lor si la tabieturi si uite asa se bat cap in cap precum 2 caprite din alea ocrotite de lege de care nu are voie nimeni sa se atinga si sunt lasate sa isi face tot felul de rani si de cucuie pana se potolesc. Se pare ca si multi dintre noi am adoptat stilul asta (o fi fashion, cine mai stie) si incepem sa inaintam in varsta si sa nu mai fim dispusi sa facem compromisuri. Si uite asa nu mai lasam de la noi in favoare celuilalt, incepem sa ne inchidem si sa ne consideram cei mai importanti din cu totul alte motive decat cele care ar trebui sa fie cele mai importante. E drept ca suntem cele mai importante persoane pentru noi insine, dar depinde si din ce parte si cu ce ochi privim acest lucru.

Eu consider ca as face bine daca as invata sa fac mai multe compromisuri spre binele meu si cu siguranta va aparea si binele celorlalti care sunt aproape de sufeltul meu.

Gasim o cale de mijloc si nu ne mai plangem din orice? E greu, dar eficient. Asa cum am mai zis intr-un post anterior, am invatat ca atunci cand ceva rau se intampla, inseamna ca ceva mult mai bun ma asteapta fix dupa colt!

Gaseste-ti coltul tau!

Hugs&Kisses!

(sursa foto)

Ce faci cand simti ca pierzi?

descărcareCu totii am experimentat in viata asta PIERDEREA. Pierderea unui tren, a unui taxi, a unui album sau revista preferata, a unui obiect preferat, a unei persoane apropiate, a unor sentimente, a unei iubiri, a unor prieteni, a unor dusmani, a unui animal de companie sau orice altceva ce era langa sufletul nostru. Fiecare reactioneaza diferit, unora nu le pasa, altora le pasa prea mult, unii se amuza, altii plang, unii ajung la masuri mai drastice si altii pur si simplu se impaca, cu ideea.

De-a lungul timpului am experimentat si eu pierderi si am reactionat in diferite moduri si, desi mereu am fost puternica totusi sufletul meu era ranit. Dar, in sfarsit am invatat ca a pierde ceva sau pe cineva, nu inseamna neaparat ceva rau. E ca si cum am avea un dulap in care ne asezam hainele. La un moment dat este burdusit (in general, la noi femeile) si ce facem ca sa rezolvam problema spatiului? Pur si simplu scapam de hainele ca nu le mai purtam sau nu ne mai plac si asa reusim sa facem loc pentru altele noi. Cam asa cred ca e si cu pierderile astea. Cand pierzi ceva, e ca si cum te-ar astepta altceva mai bun, chiar dupa colt. Trebuie doar sa vezi. Si asta invatam cu greu sa facem. Am fost obisnuiti cu ideea cum ca pierderea e ceva rau si ca a fost din cauza noastra (majoritatea cazurilor) si ca nu o sa mai fie niciodata la fel. De fapt, in modul meu de gandire, e fix invers: inseamna ca exista ceva mult mai bun decat ceea ce era.

Mi-a fost greu sa inteleg ideea asta de a face loc pentru ceva nou, apoi a venit problema cu acceptarea, care necesita o perioada mult mai indelungata si destula putere interioara pentru a face sa existe cu adevarat sentimentul de acceptare iar apoi, faza finala si cea mai grea, de altfel, e iubirea. E linistea interioara si iubirea fata de ceea ce a fost vechi si de ceea ce este nou, fie ca e un lucru palpabil sau o fiinta.

Chiar si printre lacrimi interioare, totusi cred ca iubirea face totul posibil si stiu ca atata timp cat voi sta dreapta voi avea ocazia sa vad inainte si sa nu ratez nimic. Asa ca, vorba unui prieten din copilarie: “Iubiti-va mult!”

Dar, pe zi ce trece cred tot mai mult in IUBIRE! Fata de tot ce ne inconjoara! Si cel mai important, fata de noi!

TU ce faci cand simti ca pierzi?

Hugs&Kisses!

(sursa foto)

New experience: Thai sau masaj imbracat

1268826_632614750123410_382029949_oSuna cam dubios cand te gandesti ca noi intelegem notiunea de masaj altfel: in lenjerie intima si cineva te unge cu toate uleiurile si te face lipicios si unsuros si te framanta ca o bucata de aluat. Ei, aici e cu totul si cu totul altfel. Nici eu nu stiam ce e acest gen de masaj sau cum se face, dar eram curioasa. Asa ca m-am riscat. La insistentele maestrului sef de Thai, recunosc, pentru ca nu ma puteam autoinvita. Dar a fost o experienta tare frumoasa. Prima zic. Zic doar frumoasa deoarece nu am fost in stare sa traiesc momentele respective de relax la o intensitate mai mare pentru ca eram si cu picioarele in pioneze de la “turnuri” (a se intelege tocuri :P ) si nici nu stiam cum o sa descurga si ce o sa se intample. E instinctul de a fi atent la prima sedinta si nu m-am putut concentra pe relaxarea mea 100%. Deja a doua sedinta, a fost mult mai placuta, mai interesanta si chiar mai incarcata. Simteam mult mai intens miscarile si energia pozitiva din jur. Era asa ca un val din ala mare care ma lovea, dar nu ma dezechilibra, ci ma imbraca  cu o stare de bine pe care ti-ai dori sa o ai mereu. Si sunt ferm convinsa ca nici a doua sedinta nu a fost apogeul. Sunt sigura ca exista loc de mult mai bine, mai relaxat si un punct in care te simti cu adevarat ACOLO. Poate ca suna mai bizar asa, dar e bine for mind, body & soul. E o experianta pe care nu trebuie sa o intelegi, ci trebuie sa inveti sa o traiesti si apoi, poti sa simti cu adevarat.

Acum sa trecem la ceva mai pamantesc si sa explic ideea asta de masaj imbracat. Chiar stai imbracat la masajul asta si chiar ti se mai pune si un prosop pe tine. Asa, sa nu te simti “despuiat/a” :) . Domnul maetru sef de Thai ( o sa ma taxeze pentru ca il numesc asa, cu siguranta :) ) stie el sa faca niste noduri si fundite din corpul tau ca dupa ce te termina de innodat pleci de acolo siret direct si chiar simti ca zbori. Spun ca face el niste miscari, pentru ca le face impreuna cu tine, iar eu am auzit de la el, ca la genul acesta de masaj i se mai zice si “sport pentru lenesi” (sau ii place lui sa ii zica asa :) ) . E drept, face mult din treaba ta, dar acuma serios, cine nu si-a dorit, macar o data in viata sa fie tras si de maini si de picioare sa simta ca se lungeste ca o guma? Eh, asta e posibil la o astfel de sedinta. Si garantez eu ca e si al naibii de placut sa nu te mai simti amortit si incordat dupa o astfel de miscare.

Daca mai esti si un om pozitiv, cu siguranta ca pleci din cabinet fara incordarea cu care te prezinti acolo, cu zambetul pe buze si cu o cantitate de pozitivism si buna dispozitie destul cat sa iti ajunga o saptamana, adica pana la urmatoarea sedinta. Si zic asta, pentru ca o sa mai vrei. Si daca nu o sa fii convins dupa prima, clar o sa vrei dupa a 2a. Asta e tot din proprie experienta. Cred ca creeaza dependeta!!! :) (cati de ccccccc acolo :) – e de la dependenta ).

Nu e nimic funny in postul asta, cred , e doar faptul ca simt nevoia sa va impartasesc o experienta pe care v-as sfatui sa o incercati daca aveti timpul si curiozitatea necesara! Garantez eu pentru rezultate de calitate! :) Si in plus, cine nu isi doreste un masaj?! De orice gen?! C’mon, sa fim seriosi! Luati-va inima in dinti si give it a try! Iar pentru asta si mult mai multe informatii incercati sa studiati despre ce e vorba si sa va convingeti ca merita vizitand pagina de Facebook a salonului Thainess . Acum, tot ce pot eu sa fac e sa va urez curaj sa incercati lucruri noi si sa va fie de bine de pe acuma, ca mie mi-a tot fost!! :)

Hugs&Kisses

( sursa foto - maetrul Thai stie )

Ploua…despre “prognoza meteo”

image_galleryDa. Ploua iar. Si e ploaia aia in care ma gandesc si am acelasi sentiment. E ca un nou inceput. Am scirs intr-un articol inspirat din “prognoza meteo” facuta de o persoana draga, ca ploaia curata tot in urma ei. Vreau sa cred si in momentul asta ca asa e. De 3 zile ploua aici incontinuu. Nu se mai opreste. Combinata cu 3 zile de stat in casa in paturica, te face sa te gandesti. Esti singur si incepi sa te gandesti. Asa cum am facut si eu. Nu am reusit sa analizez mult anumite situatii, dar mi-am dat seama ca sunt momente in care vreau sa mi se dea un sut in fund sau un picior in cap sa ma ridic. Nu am forta altfel. Cred ca toti avem momente in care picam, pur si simplu. Si ne trezim acolo jos, in praf, si ne zvarcolim, si inghitim praful ala care ne lasa fara aer. De multe ori m-am ridicat si am mers inainte. Am facut asta de prea multe ori in ultima perioada si acum nu am putere. Incep sa imi dau seama ca e necesar sa ma ridic putin, sa imi rup un picior si sa imi dau singura un sut in cap sau unde nimeresc. E complicat sa astepti din jur asta pentru ca nu toata lumea e dispusa sa isi asume responsabilitatea de a-ti da una bucata grava intr-un punct vital.
Sa o iau de la inceput. Asta e solutia. Desi nu sunt unde eram candva, sunt in urma si am pierdut multe si multi. Mi-e frica de contactul cu pamantul. Si de mult sunt asa intr-un cutremur total. Am ramas fara sprijin si urmeaza sa ma prabusesc. Citisem undeva, candva ca inainte de orice lucru bun se intampla un lucru rau, astfel incat sa poti sa pretuiesti ceea ce e bun si frumos. Vreau sa cred ca asa va fi. De prea mult timp a fost rau ca sa nu fie bine.

Am tot invatat diferite lucruri de-a lungul timpului. Cel mai interesant mi se pare faptul ca oamenii din jurul tau sunt oglinda ta de fapt. Sunt ceea ce e in interiorul tau si chiar daca esti constient sau nu de ce e in interiorul tau, oamenii din viata ta iti arata. Acum e cam dubios de inteles cand ai in jur oameni ciudati, plini de energie, inteligenti si zen. Toti in acelasi timp.  Ce naiba sa mai crezi?! De ce sau de cine sa te mai agati?
Stau si ma invart de mult timp pe marginea butoiului cu melancolie asa cum face mingea de baschet cand nu stie daca sa intre sau nu in cos. Asta e “framantata” acuma. E o replica dintr-o discutie cu un nou prieten. O persoana care a aparut in viata mea de nicaieri si nici nu stiu care e scopul lui. Dar voi afla in viitor. O sa va spun. Problema e ca am cam picat. Si sunt cu capul in jos si cu picioarele in sus. In butoi, zic.  Stie cineva cum se iese din asta?!?!?! :)
Daca imi zice cineva ca IUBIREA este cheia, il iau si il bag si pe el/ea intr-un butoi sa vedem cum poate iubirea sa il/o salveze?! :)) – glumesc acum. E doar o replica pe care o primesc des in ultima vreme si care sta si in mintea mea si face mucegai acolo. Ca IUBIREA rezolva tot. La naiba, e asa de greu sa iubesti orice. Si e si mai greu pentru ca nu stii cum sa o faci. Cum naiba sa iubesti lucruri si sa le si explici asta? Vorbesti cu veioza :”Stii ce mult te iubesc? Hai te rog eu, functioneaza!!!”. Cand vine vorba de o persoana de sex opus, in cazul meu un baiat, cum naiba sa ii spun: “Stii, m-am indragostit de tine?!” Mai ales cand el, in general, in cazul meu, se indragosteste de alta?! Cred ca isi ridica fusta si fuge de ramane dara de praf in urma lui. Incerci sa iubesti tot si toate, dar uneori ce te faci cand nu mai ai iubire. Stiti cum e, in general cu bani faci bani si doar cu bani se inmultesc banii. Asa ar fi si cu iubirea. Doar cu iubire se inmulteste iubirea. Da de unde naiba sa primesti iubire daca toata lumea e ocupata?! Mda. Imi pare rau ca vorbesc asa despre IUBIRE. Ador cuvantul si sentimentul asta, doar ca in ultima vreme nu o mai inteleg si nici nu stiu cu ce se mai mananca. Se intinde pe paine?!?! :)

Da clar. Se cere un nou inceput. Doar cu EU. Un fel de constuirea unei case (in cazul de fata, o persoana). Incepi cu temelia si apoi, usor usor, contruiesti cate o camera. Dar oare cate “camere” ar trebuie sa aibe o persoana?!  Va anunt cand aflu. Va las, am plecat la construit de EU! Sper sa va mai tin la curent!

Hugs&Kisses!

(sursa foto)

Pentru ploaia din suflet

love is....Si la mine ploua, in oras! A plouat si in suflet, dar acum e liniste. Ce face ploaia in general? Curata. Da, curata peste tot pe unde trece apa. Asa cum apa curata strazile, masinile si tot ceea ce nu e adapostit, la fel se intampla si cu sufletelul. Ploaia curata ranile, curata toate drumurile pe unde a fost candva ceva, pe unde a trecut un sentiment, pe unde a trecut o suferinta. Le dizolva si le face sa dispara pe toate. Se duc toate pe apa sambetei, cum se zice, chiar daca azi e marti, sau miercuri? Ce mai conteaza. Conteaza ca se duce tot. Furtuna inseamna tot ce ai zis tu. Gandeste-te ca atunci cand bate vantul, se intampla ca in Vestul Salbatic: toate se fac ghemotoc si vantul le sufla si le duce departe, departe, undeva unde nu le mai poti gasi. Atunci cand cerul plange, e la fel ca plansul sufletului, doar ca lacrimile sunt dureroase rau cand iti ating interiorul, in schimb e ca un masaj anticelulitic :) pentru sufletel. Stii ca doare masajul ala si te invineteste, nu? Dar la fel de bine stii si ca trece cu timpul si ca face bine si ca totul devine fara urma. Iar lipsa urmelor, inseamna ca totul e fin si gata de o noua bataie! Fulgerele sunt momentele alea in care se face lumina in sufletul tau si vezi tot ce e in jur. E ca la club unde sunt multe neoane. Trebuie sa folosesti lumina asta sa vezi tot ce se intampla in sufletel si sa hotarasti ce vrei sa tii si, ce nu, sa arunci in ploaie sa le duca departe si sa nu le mai aduca, sa le piarda pe drum in locuri necunoscute. De fulgere trebuie sa profiti, ca nu apar des, de multe ori te minti singur prin intuneric, dar momentele in care se face lumina apuci sa vezi fiecare zgarietura, fiecare rana, fiecare cicatrice. Asa ca trebuie sa hotarasti repede ce ramane si ce dispare. Profita! Fluturasii sunt niste creaturi minunate care te fac curios de fiecare data cand vezi cum zboara unul in soare. Desi fluturii nu traiesc mult, se bucura de fiecare clipa si de fiecare raza de soare. Totusi, dupa orice furtuna, mereu vezi fluturasi. Mereu revin in ochii tai sa iti aduca zambetul pe fata. La fel si fluturasii din sufletel, vor reveni, cand va fi momentul. O sa te prinzi tu cand se intampla!

PS: ti-am zis ca atunci cand simti sa faci ceva, fa-o, fara sa gandesti. Asta am facut si eu acum! Nu te intreba de ce! Ia ce ti se da! :)

PS*: vechi pentru unii, nou pentru mine! (reminder)

(sursa foto)

Ce e iubirea?

Azi mi s-a explicat din nou ce e iubirea. E complicata si intortocheata, dar ce poti sa ceri de la ea, de la iubire? Asa e ea. Vazusem intr-un film ceva legat de iubire si mi-a ramas in cap inca de cand am vazut prima data filmul. E cam asa…

images

“Love is patient, love is kind.
Love is not jealous, it does not brag, and it is not proud.
Love is not rude, is not selfish, and does not become angry easily.
Love does not remember wrongs done against it.
Love is not happy with evil, but is happy with truth.
Love bears all things, believes all things,
hopes all things, endures all things.
Love never fails”

Nu stiu ce mi-a venit cu iubirea asta, dar in jur e doar iubire. Toate fetele mele se fac mirese si ma bucur pentru ele, dar pe langa asta toata lumea vorbeste de iubire. E adevarat ca unii vorbesc de iubire ca de compotul de piersici de la magazin. E dragut totusi, ca se vorbeste de spre asta. Cu totii o percepem diferit, dar intr-un fel sau altul tot iubire e si tot la sentimentul ala placut se reduce totul.
Nu stiu ce e iubirea, am trait-o de prea putine ori ca sa ma dau eu cap patrat ca stiu de toate, dar tot ce pot sa spun e ca e un sentiment al naibii de frumos pe care l-am cam uitat in varianta aia de 2. In rest iubire simt in fiecare zi, o mananc, o respir. Suna cam ciudat, dar ideea e ca incerc sa fac totul cu si din iubire. Uneori nu imi ies decat niste flacari pe nas si pe urechi, dar trec repede.

Imi place mult cuvantul asta IUBIRE! Cred ca m-am indragostit de el, de cuvant zic! :) E frumoasa dragostea asta! Mai ales cand si el, cuvantul te iubeste inapoi.

IUBIRE!

IUBESC!

TE IUBESC!

Hugs&Kisses!
&LOVE today!

(sursa foto)

Cu patul in iarba

homeless-boxDa, tot povesti de pe la Capitala. Ce sa fac daca sunt noua aici, ma impresioneaza multe lucruri si patesc multe. Asa ca sa purcedem, zic.

Lucram in Unirii intr-o perioada, iar prietena mea mi-a sugerat sa merg cu tramvaiul 32 sa ajung acolo, dar cand am auzit ca sunt multi ciudati, am zis pas ca eram mereu la tocuri, fusta si sacou si nu prea imi ardea de luat tocurile in mana si de alergat. Asta in varianta in care as fi avut timp sa scot tocurile. Ca sa vezi cum e viata asta totusi, acum lucrez undeva pe linia lui 32, deci ma opresc mereu in mijlocul distractie de pe acolo. Nu mi s-a parut ciudat primele dati si acuma deja mi se pare normala zona respectiva, dar abia am realizat ieri, ca pot face foarte putin timp pana la Unirii si m-a lovit: ce blonda am fost!! Cum ma chinuiam eu cu tramvai, metrou si ma trezeam cu noaptea in cap. Dar nah, omul din greseli invata si de aia le repeta :). Azi am avut drum iar spre Unirii si stiind deja drumul asta usor cu 32, am plecat la drum vesela datorita soarelui de afara. Peste tot in Bucuresti am vazut cersetori si oameni care dorm prin diferite colturi, dar asta nu e ceva anormal pentru lumea asta. In schimb azi cand am ajuns la Unirii unde intoarce 32-ul, uitandu-ma pe geam cu castile in urechi si cu gandurile mele, am vazut in zona aia de iarba, intre copaci, un nene, care facea nani. Da nu asa, oricum. Avea omul o patura sub el, intinsa perfect, pe el o plapuma, ca era cam racoare la umbra si cireasa de pe tort, PAPUCII (ca vorbeam in post-ul anterior) erau frumos asezati unul langa altul, la capatul patului, asa cum face orice om in casa lui. Si dormea omul, nu avea nici o problema cu faptul ca in jur erau zeci de oameni, forfota, trafic, tramvaie, scartaieli, bufnituri, urelete, vorbe, rasete, soare, vant si altele. Dormea omul de imi facuse si mie pofta de somn. Si parea asa de natural si relaxat ca deja il invidiam.

Cum sa dormi asa organizat pe un pat imaginar in mijlocul unei padurici si in centru orasului si nimeni sa nu te intrebe de sanatate? Imaginea a fost delicioasa oricum, dar faptul ca era totul atat de perfect asezat, ca ziceai ca sta omul in camera lui, mi-a intins un zambet tamp pe fata si mi-a ridicat sprancenele de uimire. Organizat om, ce sa zic!

Mare e Capitala asta si multi oameni dorm, aaa pardon, stau in ea! :)

Hugs&Kisses

(sursa foto)

Cu papucii pe la Capitala

closet_4Pentru cei care nu stiu, DA sunt moldoveanca. La mine acasa “papuci” sunt toate incaltarile. Daca sunt cizme, le pot zice si asa, daca sunt pantofi, la fel, daca sunt adidasi, tot asa, e drept ca la slapi, le zic doar slapi pentru ca papuci de casa e prea lung si pierzi timpul degeaba. Pana zici asta, poti sa respiri de vreo cateva ori. Deci, eu nu prea fac diferenta intre papuci si incaltati, sunt acelasi lucru, ca si insemnatate a cuvintelor. In prima zi cand am ajuns in Bucuresti, am fost sa filmez o reclama si cand am zis prima data “papuci”, una din colegele mele mi-a aruncat the look in timp ce imi punea minunata intrebare : “esti moldoveanca?”. Am fost nedumerita rau, am zis da si nu am inteles ideea. Apoi mi-a explicat diferenta dintre papuci si incaltari. Pentru mine sunt in continuare acelasi lucru, chiar daca stau aici, nu e ca si cum vorbesc toata ziua despre sandale, pantofi sau opincute. Eh, acum cateva zile mi-am dat-o singura peste ochi, din nou. Mi-a intrat un client in magazin, m-a intrebat daca am papuci. M-am uitat stramb la tanti si i-am zis ca am doar ce se vede pe raft, tenisi si adidasi, dupa care mi-a zis ca ea cauta papuci pentru barbati, pentru plaja. I-am zis ca nu am, dar pe fata mea probabil se citea dezorientarea, astfel ca mi-a aruncat o privire ciudata si a plecat. Mi-au trebuit vreo 5 minute sa realizez despre ce vorbea si m-am apucat sa rad singura in sinea mea de cat de blonda sunt uneori. Si credeti-ma ca sunt!

Oricum, nu prea inteleg eu care-i treaba cu acest cuvant si diferentierea asta, dar fie. Nu e ca si cum dau nas in nas in fiecare zi cu asta, dar totusi cand dau, mereu ma lovesc rau de tot de imi rupt nasul, la figurant.

Deci: reminder to me : papuci diferit de incaltari!! :) Ce sa ii faci daca sunt mldoveanca!! Grea limba asta!!  Moldoveneasca, zic!

Hugs&Kisses

(sursa foto)

Campus uitat de lume

hCu siguranta stiti multi de campusul de la Poli. Si eu stiam cladirea mare si impunatoare din fata, dar nu stiu cati stiti despre ce este in spate. Va povestesc eu prin ce peripetii am trecut. Miercuri, in drum spre casa, am trecut pe langa campusul respectiv si am vazut niste terenuri de tenis cu zgura, foarte frumos amenajate si m-a luat dorul de joaca. Asa ca mi-am adus aminte de un prieten care avea rachete, am vorbit cu el si am stabilit ca mergem sa facem putina miscare. Zis si facut. Eu am promis ca ma duc la terenurile alea sa vad cum ajungi la ele si cum faci rezervare, cat costa, toate detaliile. Daca te uiti din strada, din fata de la Afi, terenurile alea sunt inconjurate de niste boscheti si nu este nici o poarta pe nicaieri si nici o intrare, doar o gaura intr-un gard si atat. M-a palit pe mine interesul fix joi, in ziua cu vantoasa aia care a rupt ceva copacei. Mi-am luat o prietena si zic sa mergem sa gasim intrarea. Vorbisem cu un paznic de pe acolo si mi-a zis ca trebuie sa inconjor caminul de la Poli si ca sa mai intreb pe acolo. Am ajuns la poarta din campus si am intrebat o doamna de acolo. Imi zice mergi inainte, dreapta, stanga, n-am inteles nimic, dar am zis ca ma descurc pe parcurs. Am inaintat pe strada respectiva, printre copacei, natura, oameni, frumos. Am dat de un teren de fotbal unde se antrenau niste pusti si am continuat sa merg pe langa teren in speranta ca ajung undeva si imi dau seama unde sunt terenurile alea. Am inconjurat terenul de fotbal, am ajuns la o bariera unde statea o doamna. Am realizat ca nu mai stiu pe unde suntem si am intrebat-o pe tanti. Nestiutoare fiind, mi-a zis sa ma intorc printre cei doi catei prietenosi si sa mai intreb pe acolo. Zis si facut. M-am intors, am luat-o pe alta strada, prin natura si am ajuns la o carare printre boscheti. Fiind doua fete singure, am zis ca NO WAY. Am mai mers pe straduta si am gasit o alta straduta care facea stanga intre alti boscheti si cu alti catei prietenosi, plus o garnitura de baieti pe balconul unui camin cam darapanat care se uitau la noi intrebatori. Cand am ajuns la straduta intunecata si ne-a intampinat o cladire care mai avea putin si se darama, am hotarat sa ne intoarcem. Ne-am intors, am trecut printre camine intr-o stare deplorabila, in care cu siguranta nu poti duce un trai decent pentru ca pana si geamurile erau de pe vremea lui nenea Ceasca. Am ajuns la caminul mare si impunator, am intrat sa intrebam paznicul care ne-a lasat sa asteptam vreo 5 minute ca vorbea cu prietenul Gicu la telefon si cand l-am intrebat cum ajungem al terenuri, a ridicat din umeri si ne-a trimis la 3 betivani care erau acolo in camine. Ne-au indrumat aia, am zis ca am inteles numai sa scapam de ei si am plecat la drum sa exploram campusul si ale sale carari ascunse. La inceput a fost decent, apoi am inceput sa ne afundam intre gunoaie si cladiri parasite si boschesti si am ajuns de unde am plecat, in fata strazii intunecate. Ne-am luat inima in dinti si am mers inainte. Am dat de terenuri, dar ne-au intampinat doi catei care se uitau dubios la noi si care s-au luat dupa noi cand ne-am intors pentru ca nu era nimeni pe teren. Am avut noroc cand din cladirea darapanata a iesit un nene cu inca vreo 3 caini dupa el si l-a trimis pe un alt nene sa ne duca la terenuri. Am mers prin noroi, pe dupa cladiri, prin boscheti, ziceai ca suntem in zona crepusculara. In orice secunda ma asteptam sa iasa ceva sau cineva de undeva si sa ma duca in alta lume. Tare insonstienta am mai fost, acum cand stau si ma gandesc mai bine. Ne-a dus nenea la un baiat tinerel care statea intr-un vagon si care s-a panicat tot cand l-am intrebat de teren, de telefon si cum facem rezervare. Dupa ce am luat numarul, ne-au indrumat printre boscheti sa iesim la gaura din gard care da in strada si uite asa sa ne incheiem  calatoria.

Stau si ma gandesc, ce fel arata caminul ala din fata si ce gunoaie si ce zone rupte de realitate sunt in spate. Nu inteleg cum nu reusesc sa faca totul frumos, drumuri curate, fara caini nebuni sa poata lumea sa se plimbe pe acolo. Plus de asta, cum frate sa faci un teren de tenis atat de tare si sa ai intrarea printr-o gaura din gard si prin boscheti??? Eu inca sunt socata de ce am vazut. Sper sa ajung luni acolo sa vad care e situatia.

Acum stand si analizand, realizez ca toti erau ciudati pe acolo. Zici ca erau posedati. Se panicau toti cand intrebai ceva, nici unul nu stia dar aveau fete crispate. Parca erau toti supusi unei entitati malefice si erau speriati si agitati. Parca aveau droguri la ei cu tonele si noi eram de la Antidrog!! Cred ca daca ii chinuiam putin cu intrebari, incepeau sa transpire!

Sfat: daca vreti o calatorie cu peripetii, mergeti si cautati intrarea la terenul de tenis, alta decat cea prin gaura din gard. Veti avea parte de trairi demne de secolul 20 si de razboiul mondial.

Calatorii placute va doresc!

Hugs&Kisses

(sursa foto)

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

Memorii de femeie

O femeie cu amintirile în lacrimi..

ConfesiunileUneiÎmprăştiate

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

File de jurnal

- just me -

CRONICA REZERVISTULUI

acest blog a avut multe descrieiri nepotrivite

Elena Alexandru

Stories, Dreams and Butterflies by Elena Alexandru

Dorian`S Blog Suburbia iBraila

O soțietate fără prințipuri carevasăzică că nu le are

Part time lover...

Stories to tell. Pictures to burn.

theodoratheo

Ganduri si creatie...

Lumea lu' Mantzy

Probably the meanest blog in the world

Pitici Gratis

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

Ganduri dintr-o lume incalcita!

Despre tot sau despre nimic, pentru ca lumea aceasta poate fi totul sau nimic.

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Allexyanna

A fine WordPress.com site

Natura Divina

Calea spre tine Insuti

BLOGU LU' OTRAVĂBLOGU LU' OTRAVĂ

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Anni are Blog

sintagme cheie: ce gândesc adolescenţii, despre iubire SAU iubire neîmpărtăşită, spectacolul conştiintei, emoţii, neînţelegeri, adevărurile vieţii

Ironic sau nu, spune-i PAMFLET!

Pagină de maxime și minime. După principiul ” Îmi stă bine când râd!...într-o cămașă de forță!”

Vidi Veni Adulteri

Unde te ascunzi când fugi de tine?

Șic și clasic - "Chic & Classic" luxury fine arts, handmade work, original design

Cand cumperi arta nu cumperi doar ceea ce vezi si pipai cumperi sufletul unui om, sufletul artistului pentru ca el/ artistul s-a uitat in sufletul lui si a scos de acolo ce a gasit

VideoPrest

SERVICII FOTO-VIDEO ”Love & Precious Memories!”

elenaenea90

This WordPress.com site is the bee's knees

grasuc

Graphic and Design Portfolio

Martie din Post

Un blog despre nimic important, doar nişte gânduri şi păţanii aşternute pe taste

blogulmeudesprenimic

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Happy or sad, you decide...

Make your life happier....it's all about you

Fata Simplă de la Țară

Good Girl Gone Red(neck)

Dojo Blog

Viata, muzica, web design. Idei putine, dar fixe.

Simple & Interesting.

amazing places,quotes,music and more.

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

Ninjolina

Simplicity is the ultimate sophistication...

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

Social Media Training

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

Andi Moisescu

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

Elena Cîrîc

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

Alexandru Negrea

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

Blogul MICULUI BURLAC

Ador flirtul, fac cu ochiul, spun complimente - dar pentru EA am să pot să fiu FIDEL ;) :)

M A N A F U *

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

MyVoice News Roman

» contactează-ne @ 0768.400.477 sau myvoicenews@yahoo.com

Blog Awards

Cum sa fii o Împrăştiată perfecta!

My Mother's Work

Lucruri manuale croșetate din suflet.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 60 other followers