Peripetii de Capitala
De mult nu m-am mai trezit asa devreme ( 9 AM zic) astfel ca, astazi am profitat si m-am plimbat putin prin soare si printre oameni. E adevarat ca am avut si ceva de facut dar nu asta conteaza. Am inceput cu o calatorie cu autobuzul, de dimineata, liniste, liber, racoare am ajuns in siguranta unde trebuia. Apoi am luat-o din nou cu un alt autobuz ca trebuia sa ajung in Romana. Toate bune si frumoase, doar ca soferul ziceai ca transporta cartofi, porumb si mere. Mergea numai pe sistemul acceleratie-frana-claxon, m-a tinu asa din Militari pana in Romana. Mirifc drum, ce sa zic, ca doar nici nu erau si alte masini pe strada si nici nu erau multe, ca doar deh, suntem in Bucuresti. Pe langa faptul ca la destinatie mai avea putin si ieseam din masina piure, popcorn si gem, aveam si aroma. Si nu orice fel de arome. Ce Esenta de rom sau de vanilie sau de ce s-a mai inventat acum! Astea sunt expirate! Aveam o esenta de alcool pur de mai aveam putin si mergeam si pe 13 carari pe strada. Nu pot sa inteleg cum naiba reuseste un om sa toarne in el atata alcool pe vremea asta?! Dar fie, nu sunt eu in masura sa judec, doar ca mi-as dori o lege prin care sa nu ii mai lase sa urce in autobuze vara cu astfel de “deodorante”. Mi-am revenit si dupa aceasta masa copioasa cu 3 feluri si am ajuns in locul cu pricina, mi-am rezolvat treaba, am stat putin la cioace cu fetele (ca deh, suntem si noi fete) si sa ne miscam usor si cu talent spre casa. Acelasi traseu, un autobuz ok, s-a mai aglomerat la un moment dat dar totul era in regula, chiar daca si soferul asta era pe sistemul acceleratie-frana-claxon, macar el era constient ca plimba oameni. Ma uitam pe geam, cu castile in urechi si observam oamenii de pe strada, care mai colorati, care mai gri, care mergeau pe linia de tramvai, care normal pe strada, dar macar fiecare era cu treaba lui. Pana am ajuns la Plaza. In statie acolo am apucat sa vad prin geamul din fata cum se bateau 2 barbati de mama focului. Ziceai ca si-au incurcat nevestele si alea au facut si copii. Prins de gat, pumni, picioare, pe jos, ziceai ca te uiti la filme de actiune cu Jason Statham si Steven Segal la un loc. Toata lumea sa dadea in laturi, de ziceai ca trece Base pe acolo. Hai ca inteleg femeile, ca nah, nu te poti baga intre doi barbati in situatii din astea decat daca ai tu 3 perechi de coaie (scuzati gramatica) si ai facut un box, o lupta greco-capoerica si ii linistesti pe amandoi. Dar barbatii (era plin in statie) nici unu nu a schitat nici un gest, nimic, mai aveau putin si se bagau sub fustele femeilor. Eh, oricum, nimic nou pentru Romania, traiasca tara si nu toti oamenii din ea! Mai simpatic a fost atunci cand, prin geamul lateral am vazut cum se apuca de bataie un barbat la vreo 30 de ani sa zic, mic de statura ,ce e drept, cu o tanti (nu prea pe masura lui, ca sa zic asa, adica era un fel de 3 pe 4) si au inceput sa zboare gentile in capul baiatului, strans de gatul femeii, chestii din astea, cotidiene, dar din nou, aceeasi reactie. Adica nici o reactie, ca sa ma fac inteleasa! Bine ca eram autobuz si am plecat repede ca nu platisem bilet la circ si deja ma simteam prost. Nu stiu care a fost situatia si motivul distractiei acolo, dar cert e ca eu cam asa am vazut ca s-au intamplat lucrurile. Oricum bine ca am ajuns acasa repede si fara incidente, desi urcatul si coboratul din autobuz inca ramane o enigma pentru mine. Adica in ce fel vine treaba asta cu intai se inghesuie lumea sa urce si apoi te lasa pe tine sa cobori?! Enigma!
Oricum, frumoase peripetii de Capitala, de mult nu le-am mai trait!
Hai sa traim bine, cum ne zicea un “om mare” al tarii!!!
Hugs&Kisses!
(sursa foto)
Big Black Cat
Inca sunt prietena cu noaptea si prefer sa dorm ziua, dat fiind ca POT! Zis si facut. Azi-noapte ma uitam la serialul meu cu vampiri si vrajitoare si varcolaci. Toate bune si frumoase pana cand mi-am dat seama ca trebuit sa fac o excursie afara din camera. M-am pregatit, am pus mana pe clanta, am deschis usa si…surpriza…un cap mare, de pisica neagra mare si cu ochi mari si ciudati a iesit de dupa usa. Mi s-a zburlit toata pielea si am inchis instant usa. In mintea mea plina de vampiri si alte ciudatenii cu vrajitorii si sange, pisica asta m-a trezit din toate. Dar totusi trebuia sa ies din camera. Pana la urma mi-am facut putin curaj si am deschis usa sa vad unde a disparut pisi. Era pe hol, in capat, asa ca mi-am luat inima in dinti si am plecat spre ea. S-a intors speriata, a inceput sa fuga spre mine si deja aveam filmuletul in cap cu mine cu acea pisi in cap care statea cocotata si imi mai aplica din cand in cand cate o gheruta pe fata. Horror filmuletul pe care plecasem. A trecut pe langa mine cu niste ochi colorati si maaaari, da mari rau si iar mi s-a facut pielea de pui de avicola. Inainte sa ies de pe hol m-am uitat in spate si am vazut-o cum statea tot asa dupa un colt si sa uita la mine, cu ochii aia nesimtiti de mari si creepy. Mi-am facut treaba si urma sa revin in camaruta mea. Totul a fost minunat pana am vazut animalul negru care statea in fata usii camerei mele si astepta acolo, cred, ca sa ii dau voie in camera. M-am panicat iar. Am alungat-o si am intrat in camera tot cu infatisare de gaina puricata.
Totul s-a terminat cand mi-am facut iar curaj si am inceput sa ma uit la serialul meu cu ciudatenii in continuare. A trecut momentul dar mi-a ramas pisi in cap cu ochii ei ciudati.
Nu stiu ce a vrut sa insemne pisi asta. Imi plac pisicile negre dar asta era creepy in momentul ala. Cred in superstitii, dar in unele diferite fata de cele cunoscute de noi. Daca are o insemnatate o sa o aflu eu la momentul potrivit, pana atunci trebuie sa o prind pe pisi asta o data sa o musc de nas! HIHI! 
Anyway, acum mi se pare just a funny story! 
Hugs&Kisses!
(sursa foto)
Story
“Si cantau pasarelele ca in mijlocul zilei. Oare ce pasare canta atat de frumos si cu atata pofta in mijlocul noptii? Parca se distreaza si danseaza si rade si e fericita. Pasarea. Dar EA? Ea nu e. Ea e trista. E singura si trista si prietena cu noaptea. E in perioada aia cand totul pare sa se darame. Are perioade bune, cand totul e frumos si simte ca pluteste. Apoi, se trezeste din vis si se loveste de realitate. Nu e roz. Nu e nici macar gri. E neagra. Neagra ca noaptea. Si se simte iar pierduta si nu intelege incotro trebuie sa mearga. Oare care e vraja care o poate dezlega de noapte? Se straduieste din rasputeri sa o gaseasca, dar momentele in care uita de cautarile ei fara sfarsit sunt scurte si rare. Si se trezeste iar cu ganduri si idei. Oamenii care conteaza nu sunt in jurul ei sa o asculte, sa o mangaie, sa o sprijine sau sa ii spuna lucruri frumoase. Ei nu i se intampla asa ceva. Ea trebuie sa munceasca, sa sufere, sa planga si sa fie trista ca sa primeasca o bucatica de zambet si de fericire. Clacheaza. Mereu. Momentele de uitare sunt rare si devine constienta. Devine constienta de situatia ei. De faptul ca e singura din nou, ca nu aude nimic in jur si de faptul ca singura prietena constanta in viata ei este noaptea si pasarelele care canta fericite. Si traieste alte vieti. Traieste prin intermediul altor oameni. Traieste prin povesti. Viata de zi cu zi e fara suflet. E goala. Asa e si ea. Uneori are impresia ca totul functioneaza, dar se trezeste si realizeaza ca a visat. A visat pana si iubirea. A visat momente de iubire. Erau frumoase si dulci si pline de sinceritate. Cu soare si zambete. Dar le-a visat. Si s-au terminat cand s-a trezit. Visele ei se termina cand se trezese. La fel si viata, se termina cand se trezeste.”
Tip: viata merita traita in realitate!
Hugs&Kisses!
(sursa foto)
“To whom it may concern. Right or wrong. God judge me. Not man.”
Sa incepem cu sfarsitul. Sa imi sustin afirmatia cu putina muzica:
Si sa revenim la inceput. Un prieten era interesat de citatul asta, mi s-a parut foarte interesant si mie si atunci mi-a sugerat sa scriu pe tema asta. Am zis fara sa ma gandesc DA si deja ideile mi-au invadat capusorul, asa ca m-am pus pe treaba.
Pentru cei care nu stiu (ca nici eu nu stiam) acest citat face parte din documentarul “The Murderer of Mr. Lincoln”. Pentru cei interesati vizionati deocumentarul. Pe mine de fapt ma tot gadila la creieras ceea ce inteleg eu din aceste cuvinte.
Dupa parerea mea nu exista bine sau rau, ci pur si simplu consecintele alegerilor noastre pe care trebuie sa le suportam fiecare. Poate pentru unul dintre noi e bine sa spuna ce gandeste iar pentru altul e rau. In schimb cel care spune e posibil sa fie pedepsit sau e posibil sa fie admirat pentru curaj. Cel care nu spune e posibil sa regrete mai tarziu pentru ca ar fi putut rezolva ceva sau sa faca bine ca taca in general. Depinde de fiecare dintre noi si de situatia in care ne aflam, si mai ales de cum percepem noi lucrurile in viata.
Acum cateva zile discutam cu niste prieteni si unul din ei a intrebat cum o duc, i-am zis ca nu e prea roz prezentul meu si a adaugat in gluma “Ba nu aud pe nici unul sa fie realizat!”. Acum mi-am dat seama ca acest lucru are o insemnatate diferita pentru fiecare dintre noi. Unii se simt realizati daca au bani, multi bani, altii daca au o familie si sunt fericiti, altii daca au un job care sa ii scoata in fata mereu si altii daca traiesc de pe o zi pe alta, dar picteaza, fac ceea ce le place cel mai mult. A fi realizat, nu e acelasi lucru pentru fiecare dintre noi. Singurul lucru care e comun la toti este faptul ca suntem OAMENI, in rest totul este diferit. Percepem diferit oamenii, mirosul, viata, gustul, culorile, muzica, totul.
Cred ca citatul din titlu se zbate din rasputeri sa ne faca sa intelegem ca fiecare dintre noi suntem liberi sa facem ce simtim, ce ne indeamna sufletul si sa nu ne mai ghidam dupa generalitatile societatii. Societatii nu ii pasa de tine, deci tie de ce ti-ar pasa de parerile ei? Daca tu vrei sa renunti la un job de 50 mil. pentru ca vrei sa te apuci de dans, pentru ca asta iti place si te duci si te antrenezi si esti infometat de informatii in domeniul acesta, cine sunt EU sa zic “Ba ui’ ce prost e ala ma! Cum ma sa renunti la un asemenea job si sa te duci sa topai acolo aiurea si mai dai si bani pentru asta?”. Nu am dreptul sa judec. Am dreptul sa imi spun parerea, dar sa nu trec de limita si sa incep sa arunc eu prima cu noroi. Poate ca eu sunt vai mama mea si ma duc trista si suparata si frustrata la munca pentru ca nu imi place, ca seful e naspa sau colegii nu ma plac, in schimb il judec pe el, care merge zilnic sa danseze dar o face cu zambetul pe buze si e fericit. Oare cine e prostul din toata ecuatia asta?
Rau sau bun, e al naibii de placut atunci cand faci ce vrei tu, chiar daca uneori gresesti. Important e sa inveti din greseala si sa nu o mai faci si a doua oara. Imporant e sa fii fericit cu alegerile pe care le faci si sa fii gata sa infrunti consecintele care vin dupa.
Si da, e un fel de MANIFEST acest citat pentru mine. Imi intareste ideea ca pot sa fac ce vreau, indiferent de parerile celor din jur. Atata timp cat aleg eu, macar infrunt consecintele MELE, nu ale altora.
Alege. Infrunta. Invata. Ia-o de la capat!
Hugs&Kisses!
(sursa foto)
Ce?
Daca tocmai am zis ca sunt in cautare de job, bineinteles ca sunt client fidel al site-urilor alea care iti trimit job-uri pe mail. In afara faptului ca toti caut IT-isti, ca zici ca pana si pamantul o sa se invarta dupa un program in Pascal sau C++ in curand, astazi am ramas surpinsa. Adica vreau sa zic, cu gura cascata. Am vazut tot felul de denumiri ciudate pentru job-uri, de nu mai stii pe ce pozitie urmeaza sa te angajezi. Nume pompoase care te sperie, dar de fapt tu esti un amarat de angajat cu un salariu mizer. Astazi am vazut-o pe cea mai cea denumire dintre toate. Sau ca sa imi citez un prieten vechi, “crema cremelor…”. Poftim dovada!
Frate, cum o mai fi si asta? Inteleg traineri pentru tot felul de alte pozitii complicate si intortocheate, dar pentru asta?? Oare o fi vreo scoala care ii formeaza pe trainerii astia??? Eu nu mai zic nimic. Nu mai stiu ce sa zic. Dar sunt……intr-un fel altfel! Va las pe voi sa ziceti ceva daca aveti!
Hugs&Kisses!
Alegeri, alegeri si iar alegeri
Sunt intr-o perioada din aia indecisa din viata mea. M-am mutat de curand in Capitala si am avut noroc de prietena mea ca am unde sa stau si nu incep totul chiar de la 0. Am GPS ambulant, adica daca ma ratacesc dau un telefon si sunt indrumata imediat de Piu (asa o alint eu pe prietena mea) spre cea mai apropiata gura de metrou ca stie ca ma descurc si eu cu rama pe sub pamant . Ca orice om venit nou in Bucuresti, imi caut si eu de munca sa pot sa ma car de pe o zi pe alta prin viata. In momentul de fata asta e cea mai mare problema si gandindu-ma la pataniile din urma tot analizez. Mereu cand s-a ivit o sansa la ceva, la naiba, a mai aparut una si a trebuit sa aleg. Din pozitia in care ma aflu acum cred ca nu am facut cele mai bune alegeri, dar poate pe parcurs se dovedesc a fi cele mai perfecte pentru mine.
Ma gandesc la vremea cand eram tanara si inconstienta (nu ca acum s-ar fi schimbat ceva in ceea ce priveste incosntienta mea ) si imi aduc aminte ca imi placeau oamenii si hotarasem sa dau la Psihologie in Brasov, in schimb pana la urma am ajung la Business in Cluj. Da stiu si legatura e la Pascani!! (pentru cei ce nu inteleg, e o gluma asa intre moldoveni). In Cluj a fost minunat si am legat niste prietenii in anii aia de distractie si nebunie, ca de invatat nu aveam timp, incat si acum rezista relatiile cu o parte din persoanele respective. Asta este un lucru care ma bucura mult, in schimb am alta nemultumire. Puteam sa raman sa fac Masterul in Cluj, dar NU, eu am fost cu mot si am zis ca ma duc mai aproapte de casa, ma duc la Iasi. Proasta alegere, din punct de vedere educational, insa din alte puncte de vedere, bunicica. Am avut ani de-a randul ocazia sa ma duc in Italia sa imi caut de munca si sa ma mut acolo cu viata mea, dar cand s-a pus problema de plecat din tara mi-a trebuit mie sa aleg Irlanda, da deh, se vorbeste engleza si ma inteleg cu aia si se zicea ca puteai sa o duci mai bine acolo. In final am ajuns in Bucuresti si m-am izbit de job-uri. Mda, aceeasi problema, ori nu sunau nici macar aia de la UPC sa iti faca un sondaj pentru serviciile lor, ori sunau pentru cate 3 job-uri in aceeasi zi si nu stiam unde sa apuc. Asa am mai capatat experienta de ici, de colo si am mai dat cu capatana de cate un toc de sus si sunt tot in aceeasi situatie. Trec anii, dar situatiile revin mereu.
Sunt de parere ca nu exista alegeri bune si rele, ci pur si simplu consecinte, pe care fiecare dintre noi le suportam. Totusi sunt atat de multe momente in viata cand ne trezim intr-o statie cu mai multe trenuri si nu stim incotro sa apucam! Cel putin mie mi se intampla asa des! Acum stau si ma gandesc ca pana saptamana trecuta voiam un job cu disperare, aproape orice job si acum cand e posibil sa il primesc, nu stiu daca imi place si daca il vreau! Girl, wtf is wrong with you??
In acelasi timp ma gandesc doar la faptul ca mi-ar placea sa am atatea job-uri, in schimb nu stiu care mi-ar placea cel mai mult sa il fac, ca sa ma pot apuca de o specializare ceva in directia respectiva!
Daca aveti voi vre-un truc ceva, o magie, o jucarie sau o poezie prin care faceti alegeri in viata, SHARE!! Multi dintre noi au nevoie de asta, sunt sigura!!
Hai sa facem numai alegeri bune!!
Hugs&Kisses!!!
(sursa foto)
Friends – the best presents from my life!
In ultima perioada am fost mai ganditoare putin si de fiecare daca cand ma simteam singura, ingerasii imi trimiteau cate un/o prieten/a peste mine sa ma intrebe de sanatate. Pe loc nu realizam, dar acum, dupa cateva zile de analiza strategica mi-am dat seama ca sunt al naibii de norocoasa. Am prieteni in multe colturi din lumea asta si nici unul din ei nu m-a uitat. Unora le este dor de mine asa cum si mie imi este dor de ei, pentru unii sunt speciala, asa cum si ei sunt speciali pentru mine si toti imi aduc zambetul pe faza in momentul in care schimbam cateva cuvinte. Am tot vorbit in ultima perioada cate putin cu fiecare din cei plecati atat de departe de mine, dar atat de aproape de sufletelul meu. Sa nu credeti ca am vorbit ceva serios, am mormait acolo despre porcarioare, new gossips & old memories. Insa sufletelul meu s-a bucurat si a dansat de fericire de fiecare data.
M-am bucurat!
M-am bucurat ca unii prieteni s-au intors de pe drumurile lor laturalnice si au revenit in viata mea cu zambete si galagie!
M-am bucurat sa vad ochii unora care m-au facut sa rememorez amintiri vechi si nebune!
M-am bucurat de glasul unora pe care, desi nu i-am mai auzit de ani de zile m-au facut sa ma simt atat de speciala!
M-am bucurat de ei, de prietenii mei, de cei putini pe care daca i-as suna sa le spun ca sunt in aeroport in Zimbabwe (si ei sa fie in Zimbabwe) in secunda urmatoare ar alerga disperati sa vina sa ma ia si sa ma tina langa ei!
Ma bucur!
Sunt fericita si ma simt norocoasa ca mi-a dat Duamni-Duamni asemenea prieteni, asemenea persoane in diferite momente din viata mea care, desi ne despart kilometri, ei inca sunt prezenti in viata mea si eu in a lor.
Cred ca poza de mai sus ilustreaza perfect toti prietenii mei, pentru ca toti sunt diferiti si frumosi in felul lor. Cu fiecare din ei am trait momente colorate si unice. Cu fiecare s-a creat o legatura minunata si care, surpinzator, inca mai exista.
Zambesc!
Zambesc mereu cand ma gandesc la prietenii de departe, la ceea ce am trait alaturi de ei in diferite momente ale vietii!
Zambesc cand ma gandesc de cand nu am mai vorbit si ca ultima discutie a decurs de parca nu ne-am vazut de 3 zile!
Zambesc atunci cand aud cuvinte de dor si cand imi spun ca sunt speciala pentru ei!
Zambesc cand realizez cat de norocoasa sunt ca am prieteni care ma fac sa ma simt speciala si unica!
Zambesc!
(sursa foto)
Stand-up, Iadul Alb si Bordea fac Time Out!
Ce sa zic, un weekend minunat ajutati de Iadul Alb! Nu chiar toti (exista si ghinionisti), dar unii dintre noi am fost ajutati de Iadul Alb care iar ne-a lovit si a surprins autoritatile! Stiti si voi ca se intampla in fiecare an, doar ca anul asta s-a intamplat si la sfarsit de martie.
Sa incepem cu inceputul inceputurilor. Vineri, 22 martie a avut loc un suuuper comic eveniment la Time Out. V-am mai povestit eu despre aceasta locatie unde lumea s-a obisnuit cu weekenduri “evenimentoase”. Ce sa ii faci daca exista si manageri care se ocupa de businessul lor!? ”Patasti!” (vorba unui prieten ). Eh dupa cum vedeti pe afisul alaturat au fost invitati Tibi Neuronu si nimeni altul, decat moldoveanul nostru, Catalin Bordea (il stiti cu totii, il vedeti la Capatos, se amuza de lume si de situatii pe acolo). Mi-au soptit doi pasarici (am vorbit maxim ) ca a fost totul minunat si ca lumea s-a distrat bine si s-au amuzat asa de tare, de au zguduit vecinii. Pentru cei interesati, puteti sa vizualizati si pozele de la eveniment aici si aici. Ce sa mai, buna dispozitie si rasete o noapte intreaga, cine ar fi nebun sa refuze asa ceva?!
Acum, revenind la mine, vazusem eu stand-up cu Bordea, cu Bobo si cu Badea (cei trei B ) pe net, dar dupa ce am fost o data la Club 99 si l-am vazut pe Costelus (care si el a fost la Time Out acum doua saptamani) si pe Teo am zis clar, trebuie sa merg sa ii vad si pe restul. Cum mie mi se intampla lucruri asa de nicaieri, mi s-a indeplinit si dorinta asta, traiasca Iadul Alb de la Moldova! Si uite asa, sambata am ajuns la Stand-up la Deko Cafe si l-am vazut si pe Badea si pe Bobo si biiiiineinteles pe Bordea. Foarte tare momentele celor trei. Ne-am amuzat acolo de ma dureau falcile si mi se blocase maxilarul pe zambet. Frumoasa seara de sambata neplanificata si picata de nicaieri, la fel ca si viscolul si zapada de zilele astea. Sambata petrecuta cu prietenii, cu zambete si buna discozitie si bineinteles cu Bordea pe finalul serii, care chiar e om, adica nu figurant care se vede vedeta la teve si nu mai vede in jur. Si la naiba chiar si in momentele in care nu era pe scena tot era o gluma si un zambet. Ce sa mai, mare om, mare caracter (doar e moldovean!!! )!
Cu astea fiind spuse, frumos weekend, zambete si buna dispozitie, prieteni si neprevazut! Sa vina urmatorul weekend neprevazut…da cu soare sa fie de data asta sa putem sta sa admiram funduri in geamurile barurilor din Centrul Vechi!!! )
Hugs&Kisses!!!!
“Suntem jmecheri!”
Mda, am fost azi cu treaba pe la ANAF-ul de la capitala, stiti voi, locul ala unde ne platim impozite si alte tone de bani anual ca sa mearga tara “bine”. Anyway, cand am ajuns acolo era o coada de am crezut ca ajung acasa poimaine. Surprinzator a mers totul foarte repede si am reusit sa ajung in fata lu’ tanti de la casierie care urma sa imi ia banii. Cu 2 secunde mai “destept” (a se intelege dezinformat si dezorientat), un nene pe la vreo 40 de ani cu burta, vine si o intreaba pe tanti unde trebuie sa mearga sa plateasca ceva. Tanti ii spune frumos “Iesiti afara, faceti dreapta, luati foaia X si veniti inapoi si stati la coada sa platiti”. Omul ca si cum nu ar fi auzit nici o iota din ce i-a zis tanti, o mai intreaba o data, in spatele meu fiind vreo 70 de persoane grabite. Femeia ii raspunde din nou, ii spune sa iasa afara si sa mearga in dreapta sa ia o foaie. Asta nimic tot intreba, ca si cum nu stia ce e aia “dreapta” si a inteles doar sa iasa afara. La un moment dat, din discutia informativa, incepe omul “Si ce dom’le, de ce urli asa la mine, ce vorbesti asa cu mine? Vezi ca noi suntem jmecheri!” Am ramas uimita pentru cateva secunde, dupa care m-a busit rasul si m-am intors. Femeia nu a mai zis nimic si si-a vazut de treaba. Eu am realizat ca omul nu stia ce inseamna “dreapta” si cu atat mai putin care e “dreapta”. Minunat!
Stateam si ma gandeam la femeile alea, care intr-adevar sunt ciufute si mereu raspund in greata, dar in acelasi timp le inteleg, daca iti vin 3 din astia toata ziua si mai ales in zilele alea super aglomerate, nu-ti mai trebuie nimic si uiti si tu care e “dreapta”.
A fost minunat, oricum, fiecare dintre noi am zambit pentru cateva momente, iar eu inca vreo 3 secunde in plus pentru ca am scapat din infernul ala aglomerat. Bine macar ca era frig afara ca ma gazam singura daca era soarele pe cer!
SFAT: Mergeti sa va platiti impozite si alte porcarii in cu totul alta zi in afara de 25!!!!
(sursa foto)
Moldovenismia
Da, e ca un fel de nickname pentru Romania. Adica in ultima vreme aud mai peste tot graiul moldovenesc. Stim cu totii ca mereu a fost asa ca un fel de batalie intre zonele din Romania si desi toata lumea are ceva cu toata lumea, Moldova e ceva cu care absolut toata lumea are ceva. Nu stiu de ce, nici nu vreau sa stiu. O fi de la vorba sau o fi sa de fetele frumoase? Glumesc. Chiar nu stiu de la ce este, insa cum am umblat asa si prin Transilvania si prin alte parti, momentan la Capitala de cateva luni, peste tot am auzit tooooot felul de vorbe. Insa in momentul in care am ajuns in Bucuresti am fost avertizata “ai grija cum vorbesti ca astia nu suporta moldovenii”. Zis si facut, schimbat accent, vorbit mai incet si pe la colturi, ca deh, nu pot sa vorbesc bucuresteneste cu mama ca ma ia la impins vagoane! Oricum totul e bine cand se termina cu bine, astfel ca multi dintre cei pe care i-am cunoscut prin toate partile tarii m-au indragit destul de mult, moldoveanca fiind si inca imi sunt prieteni. Cam la fel mi s-a intamplat si de cand am venit in Capitala, desi la inceput vorbesc si eu bucuresteneste, deja cand ajungem sa ne cunoastem le mai scap o moldoveneasca, un “noh bine” si sincer, am ajuns sa ma mandresc eu cu toate influentele astea. Ca sa nu mai spun de cei care ma cunosc si ma vad rar, mereu ma roaga sa vorbesc asa cum o fac eu si mai ales sa le spun “oleak” (pentru cei care nu stiu, inseamna putin).
Ce muuuult vorbesc uneori! Recunosc! De fapt de la ce m-am luat, am tot vazut ca desi mereu aud discutii despre moldoveni, nu stiu cum se face dar lumea a inceput sa cante in moldoveneste .
Totul a inceput cu piesa lui Skizzo:
Acum peste tot auzi BiniDiTat!
In aceeasi oala e si vorba lui Grasu’ cu vorba lui “casamoarafetili”, doar e moldovean si el, ce naiba!!!
Acum a mai iesit una in care INNA se “moldovenizeste” si ea
Mie imi place tare mult cum se aude graiul moldoveneasc, dar asa curata, nu cea de la sate de la bunica, ca aia suna prea “neslefuita”. Suna bine si moldoveneasca de la sate, dar nu in situatia asta. Ar fi chiar culmea sa nu imi placa!
Si am mai auzit una saptamanile trecute: mi-a zis…un prieten, sa zicem, ca este ofticat ca nu are si el accent de moldovean. Moment in care eu eram ceva de genul: “dude, wtf? unii se chinuie sa scape de el si tu iti doresti sa il ai?” . Curios!
Acum si cu piesele astea, cred ca graiul moldovenesc o sa ajunga sa se imprastie la fel ca moldovenii, peste tot. Avea Bordea (moldoveanu de la Botosani) intr-un stand-up o faza cum ca noi moldovenii suntem peste tot, daca ridici o piatra de jos, cu siguranta o sa fie un moldovean acolo care se uita chioras la tine si te intreaba “shi vrei? shi-ti trebi?”. Abia astept sa ajung momentul in care sa aud bucurestenii cum se chinuie sa vorbeasca moldovenete!! ) (evident ca e o gluma, dar ar fi comica faza asta in imaginatia mea).
Voi toti ceilalti, ce parere aveti de graiul moldovenesc? (nu va abtineti doar pentru ca sunt eu moldoveanca, ca am gura mare si ca sunt a dreq )
